Lacul Iannis este un lac artificial cu o formă dreptunghiulară simetrică, gândit să ofere șanse egale pescarilor atât în ceea ce privește adâncimile și structurile, cât și în ceea ce privește distanțele de pescuit.
Ca densitate de pește, Iannis a fost în primii ani de activitate un carpodrom. Carpodromurile sunt lacuri suprapopulate. Fiind săpat de la zero, lacul nu putea inițial să asigure hrana naturală pentru populația de crap numeroasă, iar peștii au fost furajați cu pelete, lucru care i-a ajutat să se dezvolte. Treptat, pe măsură ce crapii au luat proporții, densitatea de crap a fost redusă pentru a favoriza dezvoltarea crapilor mari, lacul și-a format propriul ecosistem cu surse de hrană naturală, pescarii au contribuit la hrănirea peștilor cu nada folosită, iar programul de furajare a fost redus ca volum.
Scăderea densității de pește și presiunea creată de pescari au făcut ca peștii să devină mai greu de prins. În momentul de față, considerăm ca lacul are un grad de dificultate mediu. Ca pe orice alt lac, pescuitul este puternic influențat de factorii meteo – de exemplu, zilele cu vânt puternic pot fi mai productive în anumite perioade ale sezonului decât zilele fără vânt.
Dacă se pescuiește lansat, le recomandăm pescarilor să abordeze zona aflată de la 110m la 125m distanță de mal, unde se poate pescui precis pe un pat de nadă alimentat constant. Nădirea frecventă și precisă este un factor esențial, care poate să facă diferența între o partidă reușită și una nereușită. Folosirea peletelor atât la nădire, cât și la cârlig, poate fi benefică, mai ales în perioadele în care crapii sunt apatici.
În perioadele reci ale sezonului, când temperatura apei coboară sub 12-14 grade, zona cu apă adâncă a lacului, aflată la 40-90m de mal, produce de multe ori crapii cei mai mari.